Jumătate dintre oameni citesc mai cu atenţie de pe hârtie decât de pe ecran digital. Iar cealaltă jumătate nici nu (mai) ştie că lectura tipăritului este mai profundă.
Vestea bună (pentru ecologişti): procentul e în scădere.
Doar că sintagma de marketing a publicaţiilor electronice (cum că digitalul "salvează pădurea") e un sofism, balansând între naivitate şi amăgire.
Pe de o parte pentru că majoritatea producţiei de hârtie foloseşte celuloză reciclată, ci nu din sursă silvică. (Şi chiar am dormi mai liniştiţi dacă şi la noi în ţară ar funcţiona colectarea şi reciclarea selectivă a deşeurilor.)
Iar de cealaltă parte (cea îndeobşte ignorată) ar sta faptul că suportul publicării digitalului - servere, memorii, electricitate - pune şi el o amprentă masivă pe mediu: prin materialele rare/speciale (care se extrag din subsol de planetă, ori se obţin prin laborioase procese fizico-chimice), prin costurile de cercetare, şi (desigur) prin eforturile de producţie, inclusiv cu recursul lor masiv şi continuu la energie.
Oricum am da-o, civilizaţia costă şi uzează. Doar că ne cere să fim atenţi la detalii, şi fără a ne lăsa prea uşor furaţi de aparenţe.
