Înțelegem noi - oamenii de ieri, de astăzi, de mâine - ce este arta? Desigur, o recunoaștem mai
totdeauna; o căutăm adeseori; o experimentăm uneori. Dar îi înțelegem
esența? Înțelegem de ce apare ea? Din ce necesitate, sau din ce reflex? Și cum,
deși este creație a omului, de fapt îl definește și îl subordonează (poate
într-o mai mare măsură decât alte produse culturale)?
Să fie undeva în
noi o necesitate pentru trăirea frumosului? În special a celui creat de om? Să
fi simțit noi că trăirea creatorului se transmite consumatorului? Că tânjim după
bucuria simțită când devenim părtași la creație? Sau ne ademenește conexiunea
cu un (anume) fond de umanitate la care intuim că se pot racorda toți oamenii?
Ca un fel de 'esperanto', de 'lingua franca'?
Căutăm înadins emoția
iscată de estetic? Ce fel de înadins?, unul organic sau unul intelectual? Sau ne
pare esteticul o dovadă a pozitivului, o șansă de evitare a dezagregării
naturale? Este entuziasmul (încântarea) parte a vitalității noastre biologice?
Sau măcar catalizator al vigorii mentale?
Căutăm
voit sau instinctiv rafinarea divertismentului?
De ce revendicăm dincolo de simpla funcție regeneratoare-psihic a
divertismentului banal? Cumva pentru a compensa fatalitatea axiomei 'vita brevis'?
Vedem
rafinamentul ca ieșire/evadare din ordinar? Vine arta dintr-o nevoie de
înălțare, de purificare?
Este arta șansa
omului de a se reconstrui pe un alt nivel decât cel al viețuirii zilnice?
Tentația sublimului? Defularea unor speranțe altfel fără șanse? Reflex de împotrivire
față de un destin anost/entropic? Ori poate o cale de a reforma discret realitatea/mediul?
Este arta o formă
alternativă de cunoaștere a lumii? Reinterpretarea lumii prin artă ne ajută să
înțelegem mai bine lumea? Să ne integrăm ei acceptându-i felurimea? Ne ajută să
ne simțim mai profund parte a ei? Și astfel să o și stăpânim un pic?
Experimentul creativ este cumva și experiment speculativ-utopic?
Oare am observat noi
că o folosim ca mărturie primă a civilizației? Discursiv dar și patetic auto-justificativ?
Că am adoptat-o ca măsură a umanității?
Înțelegem noi că, deși este formă, ea ne este și fond?
(7 decembrie 2025)
