Literatura - o prientenie abstractă

---

Cititul este o experienţă personală, intimă, iar receptarea ideilor poate duce la o trăire intensă.
Scrisul, când se iveşte ca mărturisire interioară, când îşi caută astfel semeni, este un act de prietenie, un apel.
Aşa încât, în starea ei cea mai firească, relaţia scriitor-citiror se vădeşte a fi una de prietenie; însă o prietenie de un soi aparte, o prietenie având empatia decuplată temporal. Un circuit neînchis, un semicerc pur, nealterat. Izolate în timp şi spaţiu, ambele ipostaze sunt ferite de riscurile interacţiunii cu omul real, omul practic.

---

Reading is a personal experience, an intimate one, and the reception of ideas can lead to a great experience.
Writing, when it emerges as an inner confession, longing for others, is an act of friendship.
So, seen in its most natural stance, the reader-writer relationship proves to be one of friendship; but a friendship of a special kind, a friendship having the empathy temporally decoupled. A non-closed circuit; a pure semicircle, untained. Isolated in time and space, both situations are screened at the risk of interaction with the real man, the practical man.

---