Numai
că exista acolo un total-neprevăzut however; o chestiune ce avea
curând să lovească. Mda: penalgezienii obişnuiau a trişpui.
Era cumva parte din cultura lor: ei
trişpuiseră
pe mai toată
durata milenarei civilizaţii penalgeziene, şi fără deosebire de
castă. Dacă înainte de tratatul pan-galactic, trişpuiala,
la ea acasă, constituia vesel subiect de glume, ironii, ori de
emisiuni satirice, penalgezienii aflară apoi că pe mai toate
planetele federaţiei trişpuiala e considerată infracţiune, iar în
anumite colţuri ale cuadrantului ea chiar se pedepseşte cu
eutanasierea.
În
primele decenii de după alăturarea pan-galactică, din cauza
trişpuitului
avură de suferit atât cetăţenii penalgezieni mai neatenţi în
voiajele lor extraplanetare, cât şi planetele ce veniseră prompt
în avangarda noului front comercial cosmic fără să (mai) aibă
termenul respectiv în
dicţionare.
Acele
cazuri iniţiale izolate – mii, zeci de mii cel mult –
constituiră un semnal de afurisită alarmă. Însă nu se putea da
înapoi: pe toate celelalte fronturi
alianţa continua să fie avantajoasă.Cum penalgezienii nu se arătau dispuşi să renunţe la o tradiţie culturală străveche (pentru că, privită problema dintr-un unghi întru-totul particular şi teoretic, s-ar fi putut spune că trişpuiala este o dovadă de inteligenţă, de înţelegere cumva transcendentă a lucrurilor – şi n-ar fi de mirare ca în alt cuadrant de cosmos ea să fie o virtute, ori ceva de admirat), planetele confederate se vedeau luptând cu o problemă spinoasă. Aşa că, de atunci, cele două părţi s-au văzut nevoite să se aşeze decenial la masa virtuală de tratative, iar după fiecare astfel de reuniune tematică să se ivească câte o nouă strategie de ajustare socială.
Dacă la început, prin simpla şi necenzurata mediatizare, acele cazuri de coliziune juridico-culturală au constituit în mod natural vectori de educare a populaţiei penalgeziene, mai apoi fiecare nouă sesiune galactică anti-trişpuială avea să aducă noi valuri de reforme (cu varii abordări) vizând planeta împricinată. Însă pentru a nu fi o acţiune unilaterală, şi în spiritul unei corectitudini sustenabile, planetele confederate s-au angajat să ducă şi ele propriile campanii: mass-media acelor popoare se dovedea rezonabil de silitoare în a reliefa cele câteva calităţi incontestabile specifice penalgezienilor şi în a reaminti avantajele cooperării galactice.
Mai toată societatea penalgeziană – prin componentele ei guvernamentale ori private – se străduia să participe la eradicarea flagelului trişpuielii. Până şi sistemul de învăţământ se aliniase, incluzând metode psiho-pedagogice proiectate special pentru inocularea dispreţului pentru acel viciu. Mass-media făcea chiar exces de zel, dar aceasta nu era ceva neobişnuit în partea aceea de galaxie.
Dar cea mai grea avea să devină situaţia pentru sistemul juridic al Penalgeziei: silindu-se să asimileze valurile de reforme strategice sosind la fiecare zece ani din partea Confederaţiei, încercând să transforme aceşti 'dinţi-de-ferăstrău' într-un fir aplicabil la tranşarea dreaptă a penalităţilor, sistemul ajunsese să se îndoiască de el însuşi. Societatea, tot mai animată de beneficiile confederatismului, făcea presiuni pentru a vedea pedepsiţi până şi pe acei trişpuitori ale căror infracţiuni erau descoperite după multe decenii. Aşa încât îndoielile juridicului deveneau inevitabile şi scuzabile (şi chiar admirabile dacă am putea să le privim de departe, ori mult după). Absurdă ar fi fost lipsa îndoielilor, când sistemul se vedea pus în situaţia de a trata o trişpuială produsă în deceniul 240, sau descoperită chiar în embrinarii ani 220, cu mijloacele şi conceptele din legislatura deceniului curent. Ori ştiind cât de neaplicabilă ar fi fost o instrumentare judiciară nevoită să facă slalom iterativ printr-o trişpuială în serie întinzându-se pe mai multe legislaturi.
Penalgezia se vedea nevoită să-şi mobilizeze lung răbdarea până la domolirea zimţilor aqcuisitari.
